Iubirea este cel mai puternic sentiment din intreg universul / Love is the most powerfull feeling in the universe

   Cu toţi căutăm şi ne declarăm iubirea cea adevarată, însă când suntem puşi în faţa ei nu ne dăm seama cât este de adevărată sau nu şi ne lăsăm mărginiţi de o mulţime de semne de întrebare.
   Adevarata iubire este aceea care nu este înfranată sau mărginită de nimic, ea se naşte din inimile noastre faţă de persoanele dragi, în momentul în care este nevoie cel mai mult de ea şi nu încetează niciodată.
   Dacă nu simţim iubirea decât ca pe o dorinţă de posesiune, dacă nu ne gândim decât la noi înşine şi îi ignorăm cealalţi, atunci nu este o iubire adevărată.
   Doar atunci când priveşti şi întelegi nevoile, aspiraţiile şi suferinţele celorlalte persoane se naşte adevărata iubire, fiindcă atunci când ajungi să întelegi în profunzime pe cineva, este imposibil să nu-l/o iubeşti.

. . .

   We all the look for it and declare our true love, but when we face it we don't realize how much is true or not, and we let ourselves bounded by a lot of questions.
   True love is the one which is not bounded or restrained by nothing, she is born in our hearts towards the loved ones, when they need it most and she never ceases to exist. 
   If we feel the love only as a desire of possession, if we think only of ourselves and ignore the other, then the love isn't true at all. 
   Only then, when you look and understand the needs, wants and sufferings of others, the true love is born, because when you get to understand someone in depth, it's impossible not to love him/her. 

O nouă zi, un nou început !

   Fiecare dimineaţă ne oferă-n dar, pe lângă cele 24 de ore, un nou început, astfel ca noi să putem să trăim acea nouă zi într-un mod mai bun şi mai plăcut, decât cea din urmă. Noi avem capacitatea de a ne începe acele 24 de ore cu o stare de pace prezentă în noi înşine, în tot ceea ce gândim, vorbim sau facem, plini de bucurie şi fericire.
   Întrebarea nu este dacă ea există în noi, ci dacă avem puterea să o găsim şi să ne setăm la aceeaşi fregvenţă cu ea, fiindcă nimeni nu trebuie să călătorească la sute de kilometri distanţă pentru a se putea bucura de cerul albastru, sau de floriile câmpului, este suficient să ieşim afară şi să privim cerul sau ne uităm la o floare şi să-i zâmbim.
   Noi putem să ne punem la unison cu fericirea care este pretutindeni, mergând pe jos, zâmbind unui copil, mâncănd o înghetată sau privind floriile din propria gradină, într-un cuvânt făcând lucruri mărunte care ne fac să ne simţim fericiţi. Însă din păcate deşi ştiim foarte bine să ne facem planuri de viaţă, nu suntem la fel de pricepuţi când vine vorba de a ne trăi efectiv viaţa.
   Fiecare pas pe care îl facem, fiecare respiraţie poate fi plină de bucurie, pace şi seninătate, tot ceea ce trebuie să facem este să devenim conştiienţi de momentul prezent şi astfel vom mai fericiţi şi mai plini de compasiune faţă de tot ceea ce ne înconjoară.